Potrivit cercetării „Employee Sentiment 2026”, realizată pe un eșantion reprezentativ de 1.000 de respondenți, peste 30% dintre angajați iau în calcul să își schimbe locul de muncă în următoarele 6 luni. Este cel mai ridicat nivel din ultimii ani și confirmă o tendință clară de nemulțumire în creștere.

Angajații trag mai mult, dar nu primesc mai mult

Datele arată o ruptură tot mai mare între efort și recompensă. În timp ce volumul de muncă a crescut constant din 2023 până în 2025, numărul celor care au primit majorări salariale s-a înjumătățit față de acum trei ani.

Mai mult, 3 din 10 angajați spun că beneficiile extrasalariale au scăzut comparativ cu 2024. În paralel, percepția asupra siguranței locului de muncă s-a deteriorat, amplificând stresul și incertitudinea.

Rezultatul? Un „cocktail” periculos pentru companii: suprasolicitare, stagnare financiară și lipsă de stabilitate.

Moralul echipelor, în picaj

Unul dintre cele mai alarmante semnale din studiu este legat de starea internă a echipelor. Moralul angajaților înregistrează cea mai accentuată scădere din ultimii trei ani, pe fondul unor restructurări sau reduceri de personal.

Practic, angajații sunt nevoiți să facă mai mult, cu mai puțini oameni.

Această combinație duce la epuizare, scăderea motivației și, inevitabil, la intenția de plecare.

Cine sunt cei care vor să plece

Studiul conturează clar profilul angajaților cu risc ridicat de demisie:

• aproximativ 29% din totalul angajaților
• majoritar bărbați (57%)
• vârstă medie: ~40 de ani
• venituri mai mici
• poziții de execuție

Aceștia percep mediul de muncă ca fiind instabil și consideră că oportunitățile de avansare sunt limitate. Pentru ei, siguranța jobului și creșterea profesională sunt mai importante decât media generală.

La polul opus, 52% dintre angajați sunt considerați „stabili”, având o percepție mai echilibrată asupra jobului și beneficiilor.

De ce pleacă angajații

Deși salariul rămâne principalul motiv de schimbare a jobului, studiul arată o schimbare importantă de perspectivă.

Tot mai mulți angajați pun accent pe:

• stabilitate
• siguranța locului de muncă
• oportunități reale de creștere în carieră

Cu alte cuvinte, nu mai este vorba doar despre bani, ci despre încredere și viitor.

Ce pot face companiile ca să nu piardă oameni

Specialiștii identifică trei direcții esențiale pentru a reduce valul de plecări:

1. Comunicare reală, nu formală

Lipsa informațiilor despre direcția companiei creează anxietate. Angajații au nevoie de transparență și claritate.

2. Regândirea beneficiilor

Chiar și fără creșteri salariale majore, pachetele de beneficii pot fi ajustate inteligent pentru a rămâne relevante.

3. Controlul volumului de muncă

Echipele subdimensionate sunt un risc major. Redistribuirea sarcinilor și prioritizarea corectă pot face diferența rapid.

Un semnal de alarmă pentru 2026

Concluzia studiului este clară: România se confruntă cu o problemă structurală pe piața muncii. Angajații muncesc mai mult, câștigă la fel și se simt mai nesiguri ca oricând.

Iar cifrele spun totul:
1 din 3 angajați este pregătit să plece

Pentru companii, miza este uriașă. Cei care ignoră aceste semnale riscă să piardă oamenii valoroși exact când au cea mai mare nevoie de ei. Cei care acționează rapid pot transforma criza într-un avantaj competitiv.

Articolul De ce pleacă angajații? 1 din 3 români e gata să-și dea demisia în următoarele luni apare prima dată în Prahova Biz.

Canalul său de YouTube a strâns rapid mii de abonați dornici să afle mai multe despre gestionarea banilor și investițiile inteligente. Acest succes nu este întâmplător, deoarece Dragos Schiopu oferă sfaturi practice și ușor de înțeles, demistificând astfel lumea finanțelor pentru un public larg.

Youtuberul a reușit să atragă o gamă largă de audiență, de la tineri până la pensionari. Mulți dintre aceștia și-au împărtășit poveștile de succes, cum ar fi creșterea economiilor personale și dobândirea independenței financiare, grație sfaturilor și tehnicilor învățate de pe canalul său.

Printre temele abordate se numără economisirea pe termen lung, bugetarea, investițiile în acțiuni și criptomonede, precum și înțelegerea taxelor și a altor aspecte ale finanțelor personale. Dragos Schiopu combină lecții teoretice cu exemple concrete, oferind astfel un context solid pentru înțelegerea conceptelor financiare.

Un aspect remarcabil al abordării sale este promovarea unei mentalități de responsabilitate financiară. Prin prezentarea unor strategii de economisire și investiții pe înțelesul tuturor, youtuberul îi încurajează pe oameni să își asume controlul asupra propriilor finanțe și să își construiască un viitor stabil.

Într-o lume în care educația financiară este adesea neglijată sau rezervată doar celor avizați, inițiativa lui Dragos Schiopu este mai mult decât binevenită. Oamenii au acum acces la informații valoroase și sfaturi practice pentru a-și gestiona banii într-un mod mai eficient și sigur. Puteți afla mai multe despre Dragos Schiopu și activitatea sa pe site-ul său: https://dragosschiopu.ro.

Rezultatele pozitive raportate de abonații săi demonstrează că educația financiară este esențială și că o abordare deschisă și accesibilă poate face diferența în viețile oamenilor. Grație pasiunii și dedicării lui Dragos Schiopu, numeroși români au început să-și ia în mâini propriile finanțe, să economisească și să investească în mod inteligent.

De asemenea, Dragos Schiopu organizează periodic seminarii și ateliere de lucru, oferind astfel oamenilor oportunitatea de a-și aprofunda cunoștințele financiare și de a interacționa cu alți indivizi interesați de această temă. Aceste evenimente au avut un impact pozitiv asupra comunității, creând un spațiu propice schimbului de idei și colaborării în vederea îmbunătățirii situației financiare a fiecăruia.

Prin munca sa, Dragos Schiopu demonstrează că, în era digitală, educația financiară poate fi accesibilă și atractivă pentru toți, indiferent de vârstă sau nivel de cunoștințe. Succesul său ca youtuber și educatori financiar reprezintă un exemplu de inspirație pentru mulți și subliniază importanța de a avea acces la informații de calitate într-un domeniu atât de crucial pentru viața de zi cu zi.

În concluzie, Dragos Schiopu, youtuberul prahovean, a reușit să aducă educația financiară în atenția unui public larg și să-i inspire pe oameni să își preia controlul asupra propriilor finanțe. Prin abordarea sa inovatoare și accesibilă, acest tânăr contribuie semnificativ la creșterea nivelului de conștientizare și responsabilitate financiară în rândul românilor. Așadar, dacă sunteți în căutarea unor sfaturi solide și practice despre economisire și investiții, nu ezitați să vizitați canalul său de YouTube și site-ul https://dragosschiopu.ro.

Articolul Youtuber prahovean, revoluționează educația financiară: Învață oamenii să economisească și să investească apare prima dată în Prahova Biz.

De ce mi se pare mie o prostie acest sondaj, o sa va explic in randurile de mai jos, ca sa intelegeti de ce ideea de a-mi exprima eu votul in aceasta problema nu e decat o pierdere de vreme.

Locuiesc in Ploiesti de vreo 20 de ani, la bloc, nu chiar in centru, dar nici la periferie. Daca as vedea maine la mine pe strada un urs, m-as intreba serios ce am fumat sau ce am baut cu o zi inainte. Probabil nu o sa vad niciodata un urs la mine pe strada, decat daca ajungem cumva ca in Planeta Maimutelor si ursii devin inteligenti si preiau puterea.

In conditiile de mai sus, as putea crede ca ursul este un animal dragalas care nu trebuie ucis (recunosc ca iubesc animalele si nu-s de acord cu uciderea lor), dar ma gandesc totodata si ca, daca l-as vedea la mine pe strada, daca eventual s-ar urca cu labele pe masina mea sau ar zgaria-o, masina luata cu bani munciti din greu la vremea respectiva, oare as mai fi eu asa de pacifist si de „hai sa le plantam panselute ursilor in padure” sau as fi pornit total impotriva lor?

De aceea nu cred intr-un sondaj de dat cu parerea. Problema asta a ursilor e a comunitatilor in care acestia apar. Eu cred ca ei sunt singurii care trebuie sa decida ce fac cu ursul din „ograda” lor si ca legile ar trebui doar sa le permita sa poata actiona astfel incat vietile si bunurile lor sa fie in siguranta.

Sau ca sa o mai zic si pe asta: Ursul nu e ca Vaca, nu il putem declara sfant si lasa sa se plimbe liber pe strazi. Ca poate produce daune multe, chiar daca e bland si crede ca doar se joaca.

Deci daca tot e sa ne dam cu parerea, tu ce parere ai despre problema asta a ursilor comunitari?

Articolul Sondaj observatorulph.ro: Sunteti de acord cu uciderea ursilor care ajung in comunitati? apare prima dată în Prahova Biz.

Cei 5 studenți, care au realizat proiectul, au pornit de la ideea că elevii de clasa a XII-a, care sunt în căutarea facultății potrivite au acum posibilitatea nu doar să citească despre oferta educațională sau despre dotările facultății, dar acum pot vizita în mod virtual și laboratoarele sau sălile de clasă.

Proiectul realizat de către Ionuț Furtună, Filip Oprișan, Cristian Dima, Florin Grigore și Alexandru Dinu este un proiect îndrăzneț, care are aplicabilitate în multe alte domenii, iar noi suntem siguri că există un potențial de business în proiectul lor, motiv pentru care sperăm să nu se oprească cu el aici și să îl dezvolte în continuare pentru a putea fi transformat chiar într-o afacere de succes. Zona de proiecte imobiliare cu siguranță ar fi interesată de așa ceva, dar mai sunt și alte câteva industrii în care un astfel de proiect cu siguranță aduce valoare.

La final, vă invităm să dați click aici pentru a putea face turul virtual al Universității Petrol și Gaze Ploiești și sperăm că în curând se vor adăuga și noi locații, cum ar fi sala de sport sau laboratoarele celor de la facultățile de inginerie. De asemenea, le urăm mult succes în continuare celor 5 studenți și așteptăm și alte proiecte interesante pe adresa redacției.

Articolul Vizitează virtual Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești apare prima dată în Prahova Biz.

Momentan mai avem de lucru la a îmbunătății anumite aspecte, o să venim și cu un logo nou în cel mai scurt timp posibil, chiar ne bucurăm că am reușit să facem un astfel de proces de rebranding în doar câteva zile, știm că mai este mult de muncă la dezvoltarea acestui proiect dar încet încet crește și se dezvoltă.

Ce urmeaza dupa rebranding?

În primul rând ne dorim să creștem cantitatea de materiale de calitate pe care să le oferim cititorilor noștrii. Apoi am prevăzut și un buget de marketing pentru a putea crește vizibilitatea noului brand și nu în ultimul rând creșterea canalelor de social media, în special cele care acum sunt în trend și prind la noul public.

De asemenea căutăm colaboratori noi care să ne ajute cu publicarea unor materiale de calitate pe site, dacă ești intresat da-ne un semn pe adresa de e-mail: contact@prahovabiz.ro

Articolul REBRANDING: PrahovaEconomica.ro devine PrahovaBiz.ro apare prima dată în Prahova Biz.

Știu că dacă nu 100%, aproape toți prietenii mei din viața reală și de pe fb sunt oameni responsabili. Dar văzând știrile românești cu plimbările în parc, mai enervez un pic pe unii cu sfaturile mele. Stați în casă!

Să vă mai spun încă o dată cum a fost la noi în China.

Eram în vacanță de aproape o săptămână, după un semestru lung și greu, fericiți. Mama îmi spunea de vreo 3 zile că e un virus la Wuhan… noi îi tot spuneam că să stea liniștită că noi eram departe. Noi eram ocupați cu templele, cu muzeele, cu istoria, cu tradițiile, costumele superbe din Yunnan. Erau 6 cazuri de victime când am aflat și noi că totuși e destul de grav și am început să vedem imaginile cu supa de liliac și mesajele despre cât de jegoasă e China care ne-au enervat la maxim. Pentru că nu mănâncă nici liliac și nici nu sunt jegoși. Ba dimpotrivă, e curățenie lună aproape oriunde te duci, inclusiv la țară, pe coclauri.

Într-o singură zi a fost așa: Dimineața un muzeu superb. Dintr-o dată portarul ne spune că se închide muzeul. out! Văzusem cam jumătate. Am plecat, nu puteam comenta, toată lumea a plecat. Ne-am întors la hotel unde toți purtau mască. Agenția de turism prin care continuam excursia planificată (de o lună) ne-a transmis mesaj că ni se anulează cazarea unde trebuia să ajungem în 3 zile, cu returnarea integrală a banilor, pentru că sunt obligați să închidă tot.

Prima reacție a fost că e o exagerare. Nu ne venea să credem. Pentru un amărât de virus? Să ne strice nouă vacanța atât de așteptată un virus? Să se închidă o țară de 1,4 miliarde de oameni în timpul vacanței, când nu vă puteți închipui ce e aici. Hoarde de oameni care se duceau și ei la ai lor cu drag să stea împreună și să petreacă Anul Nou, singura oară când se văd cu toții și ți-e mai mare dragul să îi vezi cât de fericiți sunt că s-au dus la mama și la tata și apoi merg la muzeu și la templu cu tot familionul.

A doua zi, cu prietena ns de la altă universitate din Kunming (noroc că eram într-un oraș mare) ne-am căutat bilete înapoi în Shanghai. Cu chiu cu vai am găsit peste 2 zile. Toți făceau ce făceam și noi. 2 zile am stat mai mult în hotel unde toți spălau cu clor și au început să ne ia temperatura.

Atmosfera de vacanță s-a transformat într-o atmosferă morbidă. Deja vedeam oameni care se fereau să intre în lift cu noi, care păstrau distanța. Era șocant. Parcurile au fost închise, ne-am dus cu un taxi la un templu, închis, poliția la poartă ne-a spus nu se deschide, ne-am întors la hotel… am avut noroc că fiind doar 4 cazuri de îmbolnăviri la acel moment unele restaurante mai erau deschise pentru câteva zile probabil. Dar cu hand sanitizer la ușă. Controlați din nou la aeroport, cu declarații unde când am fost, scanați, în sfârșit am ajuns înapoi într-un oraș care nu vă închipuiți cât de viu este în mod normal.

Era pustiu… metroul aproape gol. Magazinele de haine sau alte produse deja ,,de lux” pentru criză închise. Restaurantele la fel. Ce-i drept aici îți comanzi orice online. Acestea mergeau. Supermarket-uri deschise totuși, cu program mai scurt, dar rafturi pline. Mi-amintesc ca printr-o ceață câteva cifre, crescuseră cazurile la 26. Apoi, în câteva zile după ce eram în siguranță acasă, la sute. Ne-a spus o colegă că se așteaptă un vârf în februarie. Apoi au crescut cazurile la mii. Apoi la zeci de mii. Asta în condițiile în care se luaseră toate aceste măsuri. În care oamenii au înțeles și au stat în casă. Nu 14 zile, o lună. Și încă o săptămână. Și încă una. Și încă una. NU E O GLUMĂ.

O lună ne trezeam dimineața și ne deschideam aplicația să vedem câți au mai murit, câți s-au mai infectat, câți au fost vindecați. Acum o deschidem să vedem ce se întâmplă în Europa. Nu e glumă, cum cred inconștienții care se plimbă în parc și fac nunți și se dau mari că sunt invincibili. Și problema e că vor suporta consecințele și cei responsabili printre care sunt prietenii și rudele mele, foștii mei colegi, foștii mei studenți care sunt oameni de toată isprava. Așa că, deși mesajul meu nu știu dacă ajunge unde trebuie, stați naibii în casă, inconștienților, luați-vă 30 de beri în loc de 3 cărți, că oricum nu știți ce sunt alea, ascultați manele în loc de Beethoven și faceți-vă grătarul pe balcon, dacă nu mai puteți fără micul ăla care ne ține națiunea într-un retard perpetuu…

Lasați-ne familiile și prietenii neinfectați, că ei nu au nicio vină!

Arleen Ionescu

Articolul Despre cât de rapid se pot înrăutăți lucrurile în contextul COVID-19 apare prima dată în Prahova Biz.

Astfel, domnul Romeo Kosztandi ne expune în câteva rânduri o parte dintre întâmplările lui în antreprenoriat. Îl puteți contacta pe facebook, dacă simțiți că serviciile pe care le oferă dânsul sunt cele de care aveți nevoie.

Să imi spun si eu păsul:

Eu lucrez in distribuția alimentară de 25 ani, de 12 ani lucrez pentru mine, în acest interval am trecut prin două falimente, am pierdut mai bine de 100.000 Acuma lucrez singur, am avut angajați care m-au furat din toate părțile așa că am decis de un an jumate să nu mai am angajați.

Am avut anul trecut o cifră de afaceri de 450.000

Am avut perioade foarte grele, în care am strâns din dinți și am trecut nenumărate hopuri, că așa este in distribuția alimentară. Eu fac distribuție de ouă în cantități industriale, vand ouă între 600.000 si un milion de ouă/lunăSunt din bistrița năsăud, acum 12 ani când m-am apucat să vând ouă în Bistrița aveam cam 100 clienți la care am vândut ouă, fac precizarea că și în momentul de față sunt un jucător care are cele mai bune prețuri la marfă.!

Ce s-a întâmplat în acești 12 ani ? Din cei 100 clienții care am fost foarte solidar astăzi mai am 5 clienții in Bistrița. Restul sunt in alte județe. Si acuma vine morala: Tu îmi zici să fiu solidar lor? De ce aș face asta acuma? Au fost momente când m-am „milogit „de ei să îmi cumpere marfa ca imi expira in depozit… nu este ușor să vinzi ouă, un produs perisabil cu termen de valabilitate de 25 zile… Sunt multe de spus la capitolul anteprenorial, afaceri mici și mijlocii…

Eu pot spune că atât de rău o să fie că ne vom întreba dacă o fost cumva un război și noi nu l-am văzut… Moralala este că noi anteprenorii mici, cu afacerii mărunte dar importante pentru economia locală nu suntem uniți, nu colaborăm unul cu celalalt. Am batut la multe uși in Bistrița să vând marfă..fac distribuție din 97 in Bistrița îi cunosc foarte bine… dezamăgirea este mare. Dar niciodată romanul anteprenor nu o să fie unit așa cum sunt cei din vest. Acolo afacerile sunt solide pentru că marfa in primul rând se cumpără doar in regiunea lor, de la producătorii locali, se ajut a între ei. La noi nu si nu o se întâmple niciodată.

Văd cum urlă sectorul HORECA ca mor, că se vor sufoca. Eu vand si carne de pasăre românească la preturi foarte bune. Stau cu tonele de carne de pasăre pe stoc, adesea am vândut cu pretul de achiziție numa să îmi deblochez stocul,să îmi recuperez banii de pe marfă.Am batut la usa la multe restaurante sa cumpere marfa locală.Dar au preferat să cumpere marfă din import, să lucreze cu firme internaționale in detrimentul firmelor locale.Și tu vii sa imi spui să fiu solidar cu acești anteprenori?Profitul in mare parte nu l-am facut cu firmele din bistrița!Sunt multe de zis la acest capitol..dar cred ca am spus multe.Suntem pe cont propriu dragi anteprenori!Și nu mai stați cu mâna întinsă la stat că nu o sa primiți nimica.

Romeo Kosztandi

Desigur asta nu înseamnă că nu există și oameni de încredere, oameni pe care ne putem baza și cu care ne putem asocia pentru a trece de această perioada dificilă, dar experiența ne spune că vor exista și cazuri în care unii vor vrea doar să profite de pe urma situației.

Articolul E momentul să ne unim forțele sau să ne descurcăm fiecare cum poate? apare prima dată în Prahova Biz.

Avocat Ciprian Lișiță: Numele meu este Lișiță Ciprian, am 37 de ani și sunt avocat în cadrul Baroului Prahova de aproximativ 14 ani. În anul 2005, după absolvirea facultății și susținerea examenului de intrare în profesie, mi-am început perioada de stagiatură în cadrul unui birou de avocatură din Ploieșți, acolo unde am rămas o bună perioada de timp și am acumulat experientă necesară practicării acestei profesii.

În anul 2011, considerând că este cazul să îmi urmez propriul drum, mi-am deschis cabinetul meu de avocat în Ploieșți, acolo unde activez și în prezent.

Reporter:: Cum ai aflat că profesia de avocat este cea care ți se potrivește ?

Avocat Ciprian Lișiță: Cred că lucrul acesta l-am simțit atunci când am intrat pentru prima dată într-o sala de judecată și am asistat la pledoariile pe care le susțineau alți avocați. Atunci mi-am imaginat cum ar fi să fiu și eu în locul lor.

Și, de ce să nu recunosc, am simțit că această profesie mi se potrivește și atunci când am susținut în instanța prima mea cauza, pe care am și câștigat-o.

Reporter: Ce te-a atras la profesia de avocat ?

Avocat Ciprian Lișiță: Faptul că pot ajuta oamenii să își găsească dreptatea este lucrul principal care m-a atras către această profesie, dar și satisfacția pe care ți-o da un caz câștigat, la care știi că ai muncit și ai găsit strategia potrivită pentru a câștiga.

Trebuie să recunosc însă că primul moment în care m-am gândit să devin avocat a fost atunci când, în timpul liceului, familia mea s-a confruntat cu o problema juridică, ce nu s-a soluționat favorabil, deși dreptatea era de partea noastră. Atunci mi-am zis că o să fac tot ce depinde de mine pentru a nu se mai repetă o astfel de situație.

Reporter: Cine te-a îndrumat către această profesie ?

Avocat Ciprian Lișiță: Așa cum spuneam și anterior, ideea de a alege avocatura se conturase în mintea mea încă din liceu și atunci când a venit momentul să mă decid asupra facultății pe care să o urmez, m-am consultat cu părinții mei, care m-au încurajat și m-au susținut din primul moment în această alegere. Iar timpul a demonstrat că nu a fost o alegere greșită.

Reporter: Pe ce ramură de-a dreptului te-ai specializat ?

Avocat Ciprian Lișiță: Având în vedere că, în prima perioada a carierei am lucrat într-un birou de avocatură specializat pe drept penal, și eu m-am axat pe acesta ramură. Dar după ce am ales să pornesc pe propriul meu drum, am început să mă îndrept și către dreptul civil.

Reporter: Este dificilă practicarea acestei profesii ?

Avocat Ciprian Lișiță: Personal nu o consider o profesie chiar atât de dificilă precum o percep alte persoane. Atunci când faci un lucru cu dăruire, pasiune și încredere, nimic nu ar trebui să ți se pară dificil.

Cu toate acestea, avocatura este o profesie în care ai nevoie să studiezi destul de mult și să fii mereu la curent cu multitudinea de legi și de modificări, care apar permanent, ceea ce nu este întotdeauna ușor. Trebuie să fii perseverent în ceea ce faci, să alegi întotdeauna cele mai bune cai pentru a obține rezultatele cele mai bune .

Reporter: Ce emoții ți-a stârnit primul caz rezolvat ?

Avocat Ciprian Lișiță: Sentimentele avute în primul meu dosar au fost unele amestecate: de neliniște dar și de mulțumire. Neliniște fiindcă mă aflam pentru prima dată în față unui judecător și trebuia să îmi susțin pledoaria și mulțumire fiindcă primul meu caz a fost și primul câștigat. Atunci am realizat câtă speranța își pune clientul în avocatul său, lucru ce te face să îți doreșți să îl ajuți și mai mult, iar mulțumirea vine atunci când tu ști că ai contribuit la rezolvarea cazului și el își găsește liniștea.

Reporter: Din punct de vedere juridic, al numărul cazurilor anuale, ce loc ocupă în clasament județul Prahova față de celelalte județe ?

Avocat Ciprian Lișiță: Trebuie să spun că instanțele din Prahova sunt destul de încărcate cu dosare, această fiind chiar o problema, dacă ne raportăm la numărul redus de judecători, ceea ce determină o supraîncărcare a ședințelor de judecată, ajungându-se că un judecător să fie nevoit să judece și câte 70-80 de dosare într-o ședința.

Dacă ar fi să întocmesc un clasament, aș spune că Prahova se află în primele 5 județe din țară.

Reporter: Ai avut parte de cazuri grele de nerezolvat ?

Avocat Ciprian Lișiță: Că în orice profesie, apar și situații dificile. Dar aici vine partea frumoasă a profesiei, când provocările ți se par mai grele și tu trebuie să găsești o cale de a rezolva acea situație .

În toate cazurile pe care le-am avut, oricât de dificile au fost, întotdeauna am căutat să rezolv și cele mai grele situații întâlnite, pentru că asta presupune profesia de avocat .

Reporter: Ce îndemn le dai tinerilor care sunt atrași și vor să urmeze avocatură ?

Avocat Ciprian Lișiță: Să își urmeze visul cu încredere, pasiune și dăruire. Și, nu în ultimul rând, să citească….să citească….și să citească.

Articolul Interviu: Despre încredere, pasiune și dăruire în meseria de avocat cu Ciprian Lișiță apare prima dată în Prahova Biz.

Am terminat de incheiat mediile si am scos ceva din geanta.
– Ce e asta?
– O acadea, au raspuns ei in cor
– E cineva in clasa caruia sa nu ii placa acadelele?
– Nuuu
– Bun. Si de ce va plac?
– Ca sunt dulci.
– Perfect. Acum vreau sa va mai arat ceva. Ce e asta?
– O lamaie
– Mana sus cui ii plac lamaile. Nu limonada sau altceva ci lamaia pur si simplu

Aproximativ o treime au ridicat mana
– Si de ce va place lamaia? 
– Pentru ca e acra, au raspuns cativa
– Pentru ca are vitamina C, a zis altcineva
– Perfect. Mana sus cui nu ii place lamaia
Au ridicat mana si restul. Am continuat:
– Si de ce nu va place?
– Pentru ca e acra, a strigat cineva. Elevii au izbucnit in ras.

– Nu radeti. Lamaia are o calitate. Anume ca e acra. Si asta unora ne place, altora nu. Vedeti voi, lamaia nu se schimba in functie de preferintele noastre. Ea ramane acra indiferent daca ne place sau nu. Si chiar daca pe moment cand muscam dintr-o lamaie senzatia nu e tocmai placuta, pe termen lung lamaia face bine. La acadea in schimb e invers. E dulce si ne place cand o consumam dar pe termen lung zaharul ne dauneaza. 

As fi putut sa fiu o acadea cu voi. Sa va las sa faceti ce vreti si sa va pun note mari din burta, ca slava Domnului am burta destul de mare. Si puteam sa va las sa stati acasa atunci cand a nins si ati venit doar la ora mea sau acum cand e ultima saptamana.

Dar am ales sa fiu lamaie. Stiu ca n-a fost o senzatie tocmai placuta pentru voi sa mergeti la banca sa cereti un credit, minori fiind. Stiu ca n-a fost confortabil sa faceti echipa cu cineva pe care nu-l cunosteati sau sa luati interviu unui antreprenor. Nici sa carati lazi cu portocale sau cutii cu dulciuri pentru copiii de la Pietriceaua. Sau sa tineti luna de luna un buget.

Nu sunt naiv. Sunt constient ca m-ati injurat cand colegii vostri stateau acasa si voi v-ati trezit de la 5 sa mergem la Coca Cola iar dupa pranz ati mai venit si la scoala. Si stiu ca nu erati tocmai fericiti cand veneati in camasa. Dar am facut-o pentru a va obisnui cu lumea reala. Si mai tarziu vă va prinde bine. 

Asta este probabil ultima noastra intalnire. Din septembrie nu stiu ce va fi. Desi mi-ar placea sa lucram impreuna, altcineva face incadrarile. 

Asa ca dati-mi voie sa va multumesc pentru tot ce ati facut anul asta. Sunt mandru de voi. 

Si am pentru voi cate o diploma, o strangere de mana si o acadea. Le meritati din plin!

Articolul Mesajul unui profesor către elevii lui… apare prima dată în Prahova Biz.

Prima țară care a reușit să producă petrol și care s-a înregistrat oficial în statisticile internaționale (The science of petroleum, 1938) în Lucăcești, Bacău loc în care s-a construit și prima sondă petrolieră din lume. Frații Mehedințeanu au construit pentru prima dată în istorie prima rafinărie industrială la periferia Ploieștiului (strada Buna Vestire nr. 174) unde s-a folosit echipament de origine nemțească, de la compania Moltrecht. Totodată Bucureștiul a fost primul oraș cu iluminat public cu petrol lampant începând cu 1 aprilie 1857, având peste 1000 de lămpi instalate.

În România s-a realizat prima sondă petrolieră din lume, folosindu-se o metodă rudimentară de rafinare a petrolului asemeni celei folosite la obținerea țuicii în cazanele artizanale. Până în anul 1860 principalii exploatatori de țiței fuseseră țăranii liberi, fiind denumiți și fântânari, băieși sau gropari, fiecare denumire fiind categorisită în funcție de funcția pe care o aveau. După anul 1860 exploatarea „aurului negru” a avut nevoie de capitaluri mult mai mari, țăranii fiind defavorizați în favoarea proprietarilor terenurilor bogate în resurse petrolifere, respectiv în aria județelor Prahova și Dâmbovița.

România a reușit să obțină titlul de prima țară din lume cu producție de petrol înregistrată oficial în statisticile internaționale ” The science of petroleum” în anul 1938. Prima rafinărie din lume a fost tot în România, în Ploiești în decembrie 1856 realizată de către Teodeor Mehedinteanu. Și nu în ultimul rând România s-a clasat ca fiind primul oraș din lume luminat cu petrol. Deși pare greu de crezut, Bucureștiul a reușit să fie primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant. Petrolul era produs la Ploiești și avea calități deosebite: incolor, inodor și ardea cu flacără luminoasă de intensitate și formă constantă, fără să scoată fum și fără să lase cenușă sau alți compuși rășinoși în fitil. 

Articolul România a deținut prima rafinărie și sondă de petrol din lume apare prima dată în Prahova Biz.