Despre cât de rapid se pot înrăutăți lucrurile în contextul COVID-19

Pentru cei care nu știu cine este Arleen Ionescu, ea este fostul decan al Facultății de Litere și Științe din cadrul Universității Petrol-Gaze din Ploiești și care, cel puțin momentan, își duce viața ca profesor universitar în Shanghai, China. Am preluat mai jos un mesaj de-al ei care se adresează tuturor celor care tratează cu indiferență și nepăsare problema COVID-19 și care cred că autoritățile exagerează. Mai ales în contextul în care vedem bătrânii plimbându-se inconștienți pe stradă. Și nu numai.

Știu că dacă nu 100%, aproape toți prietenii mei din viața reală și de pe fb sunt oameni responsabili. Dar văzând știrile românești cu plimbările în parc, mai enervez un pic pe unii cu sfaturile mele. Stați în casă!

Să vă mai spun încă o dată cum a fost la noi în China.

Eram în vacanță de aproape o săptămână, după un semestru lung și greu, fericiți. Mama îmi spunea de vreo 3 zile că e un virus la Wuhan… noi îi tot spuneam că să stea liniștită că noi eram departe. Noi eram ocupați cu templele, cu muzeele, cu istoria, cu tradițiile, costumele superbe din Yunnan. Erau 6 cazuri de victime când am aflat și noi că totuși e destul de grav și am început să vedem imaginile cu supa de liliac și mesajele despre cât de jegoasă e China care ne-au enervat la maxim. Pentru că nu mănâncă nici liliac și nici nu sunt jegoși. Ba dimpotrivă, e curățenie lună aproape oriunde te duci, inclusiv la țară, pe coclauri.

Într-o singură zi a fost așa: Dimineața un muzeu superb. Dintr-o dată portarul ne spune că se închide muzeul. out! Văzusem cam jumătate. Am plecat, nu puteam comenta, toată lumea a plecat. Ne-am întors la hotel unde toți purtau mască. Agenția de turism prin care continuam excursia planificată (de o lună) ne-a transmis mesaj că ni se anulează cazarea unde trebuia să ajungem în 3 zile, cu returnarea integrală a banilor, pentru că sunt obligați să închidă tot.

Prima reacție a fost că e o exagerare. Nu ne venea să credem. Pentru un amărât de virus? Să ne strice nouă vacanța atât de așteptată un virus? Să se închidă o țară de 1,4 miliarde de oameni în timpul vacanței, când nu vă puteți închipui ce e aici. Hoarde de oameni care se duceau și ei la ai lor cu drag să stea împreună și să petreacă Anul Nou, singura oară când se văd cu toții și ți-e mai mare dragul să îi vezi cât de fericiți sunt că s-au dus la mama și la tata și apoi merg la muzeu și la templu cu tot familionul.

A doua zi, cu prietena ns de la altă universitate din Kunming (noroc că eram într-un oraș mare) ne-am căutat bilete înapoi în Shanghai. Cu chiu cu vai am găsit peste 2 zile. Toți făceau ce făceam și noi. 2 zile am stat mai mult în hotel unde toți spălau cu clor și au început să ne ia temperatura.

Atmosfera de vacanță s-a transformat într-o atmosferă morbidă. Deja vedeam oameni care se fereau să intre în lift cu noi, care păstrau distanța. Era șocant. Parcurile au fost închise, ne-am dus cu un taxi la un templu, închis, poliția la poartă ne-a spus nu se deschide, ne-am întors la hotel… am avut noroc că fiind doar 4 cazuri de îmbolnăviri la acel moment unele restaurante mai erau deschise pentru câteva zile probabil. Dar cu hand sanitizer la ușă. Controlați din nou la aeroport, cu declarații unde când am fost, scanați, în sfârșit am ajuns înapoi într-un oraș care nu vă închipuiți cât de viu este în mod normal.

Era pustiu… metroul aproape gol. Magazinele de haine sau alte produse deja ,,de lux” pentru criză închise. Restaurantele la fel. Ce-i drept aici îți comanzi orice online. Acestea mergeau. Supermarket-uri deschise totuși, cu program mai scurt, dar rafturi pline. Mi-amintesc ca printr-o ceață câteva cifre, crescuseră cazurile la 26. Apoi, în câteva zile după ce eram în siguranță acasă, la sute. Ne-a spus o colegă că se așteaptă un vârf în februarie. Apoi au crescut cazurile la mii. Apoi la zeci de mii. Asta în condițiile în care se luaseră toate aceste măsuri. În care oamenii au înțeles și au stat în casă. Nu 14 zile, o lună. Și încă o săptămână. Și încă una. Și încă una. NU E O GLUMĂ.

O lună ne trezeam dimineața și ne deschideam aplicația să vedem câți au mai murit, câți s-au mai infectat, câți au fost vindecați. Acum o deschidem să vedem ce se întâmplă în Europa. Nu e glumă, cum cred inconștienții care se plimbă în parc și fac nunți și se dau mari că sunt invincibili. Și problema e că vor suporta consecințele și cei responsabili printre care sunt prietenii și rudele mele, foștii mei colegi, foștii mei studenți care sunt oameni de toată isprava. Așa că, deși mesajul meu nu știu dacă ajunge unde trebuie, stați naibii în casă, inconștienților, luați-vă 30 de beri în loc de 3 cărți, că oricum nu știți ce sunt alea, ascultați manele în loc de Beethoven și faceți-vă grătarul pe balcon, dacă nu mai puteți fără micul ăla care ne ține națiunea într-un retard perpetuu…

Lasați-ne familiile și prietenii neinfectați, că ei nu au nicio vină!

Arleen Ionescu