Pe Liviu Drachici îl cunosc și eu și cam toți antreprenorii din Ploiești, fie că au interacționat cu el fie că au auzit măcar o dată de el pe la colțuri, de asemenea îl stiu și toți elevii de prin licee, atât din cel în care predă dar sunt destul de sigur că și din alte licee. Mesajul lui de la final de an este unul emoționant, unul din care aveți cu toții ce învăța și pe care l-am preluat de pe facebook pentru a putea ajunge la câț mai mulți tineri, indiferent dacă se află pe băncile școlii sau ale facultății. Ceea ce veți citii în continuare cu siguranță vă va emoționa și vă va pune pe gânduri.
Am terminat de incheiat mediile si am scos ceva din geanta.
– Ce e asta?
– O acadea, au raspuns ei in cor
– E cineva in clasa caruia sa nu ii placa acadelele?
– Nuuu
– Bun. Si de ce va plac?
– Ca sunt dulci.
– Perfect. Acum vreau sa va mai arat ceva. Ce e asta?
– O lamaie
– Mana sus cui ii plac lamaile. Nu limonada sau altceva ci lamaia pur si simplu
Aproximativ o treime au ridicat mana
– Si de ce va place lamaia?
– Pentru ca e acra, au raspuns cativa
– Pentru ca are vitamina C, a zis altcineva
– Perfect. Mana sus cui nu ii place lamaia
Au ridicat mana si restul. Am continuat:
– Si de ce nu va place?
– Pentru ca e acra, a strigat cineva. Elevii au izbucnit in ras.
– Nu radeti. Lamaia are o calitate. Anume ca e acra. Si asta unora ne place, altora nu. Vedeti voi, lamaia nu se schimba in functie de preferintele noastre. Ea ramane acra indiferent daca ne place sau nu. Si chiar daca pe moment cand muscam dintr-o lamaie senzatia nu e tocmai placuta, pe termen lung lamaia face bine. La acadea in schimb e invers. E dulce si ne place cand o consumam dar pe termen lung zaharul ne dauneaza.
As fi putut sa fiu o acadea cu voi. Sa va las sa faceti ce vreti si sa va pun note mari din burta, ca slava Domnului am burta destul de mare. Si puteam sa va las sa stati acasa atunci cand a nins si ati venit doar la ora mea sau acum cand e ultima saptamana.
Dar am ales sa fiu lamaie. Stiu ca n-a fost o senzatie tocmai placuta pentru voi sa mergeti la banca sa cereti un credit, minori fiind. Stiu ca n-a fost confortabil sa faceti echipa cu cineva pe care nu-l cunosteati sau sa luati interviu unui antreprenor. Nici sa carati lazi cu portocale sau cutii cu dulciuri pentru copiii de la Pietriceaua. Sau sa tineti luna de luna un buget.
Nu sunt naiv. Sunt constient ca m-ati injurat cand colegii vostri stateau acasa si voi v-ati trezit de la 5 sa mergem la Coca Cola iar dupa pranz ati mai venit si la scoala. Si stiu ca nu erati tocmai fericiti cand veneati in camasa. Dar am facut-o pentru a va obisnui cu lumea reala. Si mai tarziu vă va prinde bine.
Asta este probabil ultima noastra intalnire. Din septembrie nu stiu ce va fi. Desi mi-ar placea sa lucram impreuna, altcineva face incadrarile.
Asa ca dati-mi voie sa va multumesc pentru tot ce ati facut anul asta. Sunt mandru de voi.
Si am pentru voi cate o diploma, o strangere de mana si o acadea. Le meritati din plin!
